Beneficiu/Cost

Da ... intr-adevar ... ne nastem , traim si murim .... viata , in general , are o ciclitate destul de simpla si neperturbabila ... pe parcursul vietii invatam fel si fel de lucruri pe care le aplicam ulterior intr-o forma sau alta , totul depinzand de context ... Probabil una din acele lectii care ne guverneaza vietile apare undeva pe bancile scolii sau , in anumite cazuri precoce , chiar mai repede ... Pentru orice beneficiu exista un cost ... poate ca , de multe ori , reformulam ca sa nu sune sau sa nu para atat de rece , dar asta e realitatea ... pentru orice plus trebuie sa existe si un minus / pentru orice castig exista o pierdere sau transpusa in economie .... pentru orice beneficiu exista si un cost 

Un cost mai mult sau mai putin evident , mai mult sau mai putin "transparent", mai mult sau mai putin sesizabil ... de multe ori cunoastem valoarea costului si il acceptam ca si atare ...probabil nici nu ne mai gandim la el ca si o pierdere ...exemplu mai banal si general ... Faptul ca te angajezi undeva are ca si beneficiu  independenta financiara pe termen scurt ,dar si o reducere considerabila a timpului liber ceea ce poate fi considerat cost chiar daca o privim ca si ceva normal ca in momentul angajarii sa ramai cu mult mai putin timp liber ... in fine 

Dar adevarata intrebare apare ... Care e limita superioara a costului ? care e limita superioara a sacrificiului ? Bene , multi pot sa raspunda 

- Limita sacrificiului trebuie sa fie nivelul maxim acceptat pe fiecare prin prisma subiectivismului 

- Limita maxima e atunci cand eu nu mai simt bine cu costul implicat 

Dar chiar e asha ?... in orice caz , clar ca nu mai vorbim de faze gen "vreau casa aia care e evaluata la 50000 E ,dar ala imi cere 100000 E ...unde deja beneficiul < cost ci ma refer la alte planuri ale vietii unde lucrurile intotdeauna se complica ...unde apar notiunile de beneficiu imediat , de beneficiu pe termen lung , beneficiu intangibil ... unde se implica si latura irationala a vietii ... unde beneficiul nu mai e ceva pe care poti pune mana , ci e un sentiment , o stare de satisfactie care ulterior intr-un viitor la / de la un punct poate incepe sa produca sau sa ofere si beneficii tangibile sesizabile din primul moment in care acestea apar ...

Mai zicea cineva ceva de genu ....ca daca totul ar pica in mana fiecarui om , atunci toti am fi fericiti ... asta pot sa o translatez si sa o repun pe absolut fiecare plan al vietii sub o forma sau alta ,dar exact cu acelasi fond ...si implicit trag concluzia acestei expresii ca la un moment dat intr-un anumit punct ... costul e mai mare decat beneficiul ... de ce nu am considera atunci ca s-a atins limita superioara ? 

Revin cu ideea totusi care e limita superioara ....unde e limita de toleranta cand trebuie sa zici stop / gata ? 

Ce se intampla atunci cand iti alegi un traseu , mai deraiezi un pic de la el din cand in cand dar iti revii pe drum ... si stai si vezi ca costul pe termen scurt devine prea mare ? Ce faci atunci cand iti doresti ceva atat de mult incat esti dispus sa accepti costurile pe termen scurt , cel putin , cele pe care le-ai vazut in planul initial ...iar pe   parcurs tot mai apare si tot mai apare ...si parca nu se mai termina ... Atunci ce faci ? Le iei ca si parte a costului care nu se putea include in previziunile initiale sau zici ca e destinul care te trage si iti zice frumos ca nu asta e drumul tau sau ca is semne care spun ca nu asta e drumul tau ? 

Era cineva , odata , candva ... undeva ... in viata mea care avea o teorie simpatica despre viata ... ea spunea ca  viata e ca un autobuz ... noi suntem doar niste pasageri pe o linie ... autobuzul in schimb isi face opririle exact cum is programate ... si ea se intreba , probabil , mai mult sau mai putin retoric , de unde stim noi unde anume sa ne dam jos , care e statia potrivita si cat anume mai trebuie sa stam in autobuzul lipsit de aer conditionat ? DA , viata e un joc continuu in care risti si castigi sau risti si pierzi ...

Viata e un joc in care risti si castigi sau risti si pierzi ... varianta cu sa nu risti deloc e una din acele variante mult prea simple care , de fapt , nici macar nu exista in practica ci doar in teorie ...asha ca risti ...si risti ... si speri ...ca in definitv , sperantza e cea mai mare curva dintre toate ... 

Si atunci concluzionez cu ideea de baza ... Ce faci atunci cand risti si ai senzatia ca doar pierzi ? Te opresti din drum , evaluezi situatia si o iei pe un alt traseu / te sui intr-un alt autobuz luand-o de la inceput , riscand din nou SAU mergi inainte gandidu-te ca dupa atata pierdut / cost trebuie sa apara si castigul / beneficiul ?