duminică, mai 9

Friendship never ends ...bullshit :)

Stau si ma gandesc de cateva ore ce anume ar trebui sa scriu aici ...am o gramada de idei in cap care vin si pleaca ...incerc sa selectez din ele ca sa nu zic prea multe ,dar nu prea reusesc ... Incerc sa ma gandesc ce anume face pe cineva sa zica ca are un/doi/trei/x prieteni adevarati ...ce e acela un prieten adevarat ? intr-adevar exista zicala "prietenul la nevoie se cunoaste" ...dar in ziua de azi tind sa observ ca mai degraba se aplica "prietenul la interes se cunoaste" :)) Ce e ala prieten adevarat ?... o intrebare la care sunt convins ca as putea filozofa ore intregi si la care ...cred ca nu as putea ajunge la un raspuns ... incerc sa m gandesc la lucruri pe care le-am facut eu si care m-ar putea cataloga drept asta in fata altora ... e aceea persoana care e in stare sa vina pana la tine doar pentru ca ai avut un cosmar si nu mai poti dormi ...e aceea persoana care vine si te tine de mana in momentul in care te trezesti din operatie ... e aceea persoana pe care daca o suni dimineatza la 3 iti raspunde si daca e se imbraca si vine ...e aceea persoana fata de care te bucuri sa impartasesti evenimentele importante ale vietii : absolvirea de liceu , banchetu , absolvirea studiilor superioare , casatoria , etc ...e aceea persoana pe care stii ca daca o intrebi ceva iti raspunde sincer ...chiar daca , poate , nu vrei sa auzi raspunsul ... e aceea persoana caruia nu ii pasa de ce conturi ai , de ce masini ai ,etc ... dupa cum ziceam , cred ca aici se poate filozofa mult ...mult ..si mai mult :)

Din nou se zice , ca prieteniile cele mai importante se formeaza pe parcursul liceului ...si ca ele dureaza o viata ... inca nu mi s-a dus toata viata astfel incat sa pot zice daca asta e pe bune sau nu ..cu toate asta am deja exemple care sa sustina falsitatea afirmatiei ... mi-o placut finalul de liceu ,drept sa va spun ...acel moment la festivitate sau la banchet sau intre in care efectiv iti dai seama ca pe oamenii cu care te-ai obisnuit , pe care i-am simpatizat sau nu ,timp de 4 ani de zile ...brusc nu o sa ii mai vezi ...si atunci te lansezi in afirmatii ,pe care m-am amuzat observandu-le in jurul meu , de gen : ne sunam / ne vedem / bla bla bla :)) Ideea e cu totul alta ,dar in stilul specific incep sa vorbesc despre o chestie si ajung la cu totul alta idee ..sa revenim ...Ideea e ca te plimbi derutat prin liceu si ajungi vrand sau nevrand sa te legi de niste persoane ... niste persoane fata de care probabil ,treptat , ajungi sa te deschizi ... care ajung sa te cunoasca , sa iti stie reactiile si cea mai mare parte din ganduri ... si trece liceul ..si trec anii ... si la un moment ...fara sa-ti dai seama se rupe ... si rupt ramane de cele mai multe ori .

Stau si ma gandesc ca din toate persoanele care au gravitationat in jurul meu sau in jurul carora am gravitationat eu ... acuma , pot afirma ca tehnic nu mai vad in mod regulat cu aproape nici unul din ei :)) sau hai fie 4% din ei ...iar prin regulat ..inteleg macar o data la 3 luni ... si ma intreb de ce ? daca tot se zice ca... cele mai sincere legaturi ...sunt cele care s-au format in liceu ...

Persoanele de care m-am legat intr-adevar pe parcursul liceului (persoane care pot afirma ca stiau ce gandesc si care pot zice ca ma cunoasteau ...nu social friends = persoana cu care iesi ca sa iesi ; si nu amici si nu cunostinte )... nu am nevoie de o mana ca sa le numar ...imi ajung cateva degete ... bine , incerc sa vorbesc pe general ca sa nu vorbesc pe concret ...pentru ca stiu exact la cine si ce ma refer acuma ,dar nu vreau sa fiu concret in cazul asta :) si totusi ...au fost necesari ani de zile ca sa creeze legatura care a ajuns sa existe ...ani de zile ca sa se deschida si sa ma deschid ... si probabil mai putin de o luna de zile ca sa se duca totul la gunoi ... si de ce ? nici macar acum nu am inteles de ce si cum s-o dus totul la gunoi asha de ushor ...

Stau si ma gandesc cat de ushor abandonam pe cineva din mers si ne luam si mergem inainte fara sa ne mai uitam inapoi ... in momentul in care te legi de cineva...ajungi involuntar sa tii la aceea persoana ...sa o vezi ca un frate / o sora ...iar oricat de tare rupi sau incerci sa rupi legatura ...tot raman amintirile care, intr-o oarecare masura , mentin lucrurile vii ...si iti doresti , poate si fara sa vrei , chiar daca ai lasat lucrurile in trecut sau nu , sa fii martor la acele evenimente importante din viata ...

Stiu de unde mi-o venit toata scrierea asta , toata uimirea si parerea de rau care o am in mine ... acum cateva ore ,mi-o fost dat sa observ ,din greseala , un album de poze pe facebook intitulat "graduation day" la cineva anume ... si m-o lovit , brusc , subit si inexplicabil ...era unul din acele evenimente ... si am avut ocazia sa vad/sa particip la acel eveniment ...vazand pozele , din greseala ... si ma bantuie de atunci intrebarea  : Cum si de ce s-o dus la gunoi asha ushor ? si nu reusesc sa imi gasesc un raspuns ... mult mi-as dori sa reusesc sa inteleg si eu firul evenimentelor si sa imi dau seama , exact , what went wrong ... dar , probabil , o sa raman cu  nelamurirea

Pana la urma , viata merge inainte si tu mergi ,din inertie , inainte ca sa nu ramai prins in urma ... Oricum ,daca e , vreodata , ca persoana respectiva sa citeasca acest post ... atunci sa stie , pe un mediu virtual ,ca i-am transmis Felicitari cu privire la graduation ...

2 comentarii:

Ankuz spunea...

Suntem suma experientelor noastre...si am cumpanit mult inainte sa scriu acest comment. Pur si simplu, asa cum ai spus tu, viata merge inainte...de ce? nici eu nu pot sa imi explic, poate ca la un moment dat in viata au intervenit mult prea multe intre noi ca sa mai putem fi cu adevarat sinceri unul cu celalalt. Sau poate doar unul dintre noi s-a schimbat...asta nu inseamna ca nu imi pare rau si ca nu ma simt prost de faptul ca ai aflat asa ca am absolvit. Nu stiu ce as putea sa iti mai spun...and no, friendships don't last forever...asta ti-o spun din experienta...totdeauna se intampla o ruptura poate chiar cand inca esti in acea relatie...si asta fara sa iti dai seama.
Anyway multumesc de felicitari si felicitari si tie pentru viitoarea absolvire (o sa vezi ca in fond it's not a big deal)

Ruru spunea...

n-ar fi o treaba sa va sunati sau ceva? :)) ca m-am deprimt acuma ca ti-am citit postu.