Iaca ca a venit si ziua asta din an ....anul 'cesta m-am gandit ca parca nu mai am chef de acelasi taraboi , acelasi chef la care ma prastalesc sau nu si am zis ca in spiritul mit am nevoie de ceva nitel mai spontan , mai orginal ...din pura greseala sau intamplare desi nu cred in coincidente vineri m-a sunat "mami" sa imi zica de punerea in scena a "Monoloagelor Vaginului" de Eve Ensler . Mi-am adus aminte ca , candva in tineretea mea am citit si cartea asta si drept sa va spun o recomand spre citire ...Zis si facut ...Miercuri pe cand m-am putut si eu ridica din pat ,dupa o lunga gripa canina , m-am pus pe telefoane si am chemat lumea la o piesa de teatru ...putin atipic pentru o zi de nastere ...Incet,da sigur pe la 8 jumate' m-am indreptat spre My Way unde bineinteles ca am asteptat mandru lumea ...Oare cand am devenit eu punctual ?:) Dupa multe probleme tehnice si o groaznica organizare o inceput si Diana Giubernea sub regia lui Mona Gavrilas o inceput timid un dialog cu publicul despre ...vagin ...Privit din perspectiva de barbat,vagin suna prea tehnic, dar din respect pentru sexul frumos voi folosi termenul de fofoloanca =)) Zic eu ca Monologele vaginului a fost o carte scrisa pentru barbati ca sa vedem si noi cat de naspa e sa fii femeie . E bine , e naspa ,dar asta e . Nu ne plangem o data pe luna si asta e . Asta nu se poate schimba . Unica actrita a piesei s-a pus in ipostaza mai multor personaje din povestirile cartii trecand de la descoperirea sexualitatii, descoperirea feminitatii, violuri din copilarie, experiente homosexuale, hetero-partide esuate, orgasmul prost inteles de organul prost intelegator, cum e vaginul-scoica sau vaginul-lalea etc. Ceea ce intr-adevar mi-a placut a fost faptul ca Diana Giubernea chiar a stiut sa se puna in pielea personajelor interpretate si a reusit sa transmita publicului ,putin pudic , starea . Nu uit linistea din timpul povestii in care femeile erau violate pe timp de razboi ...se simtea suferinta in aer .
Piesa combina umorul cu dramatismul, ajungand treptat, prin continut si interpretare, la un efect puternic. Nu vine ca o revelatie si nici nu „schimba viata” unei persoane, dar impresioneaza prin curaj, scene bine scrise si jucate dedicat, de o actrita care ajunge la identificare cu personajele ei si mesajul pe care il transmite. „Monoloagele vaginului” merita auzite.
Concluzia mea : Mi s-a explicat de ce am în pantaloni un pistol, în timp ce femeia detine bomba atomică. Mi-am tras singur concluzia că femeile trebuie musai sa-si iubeasca vaginul. Noua, nevaginaţilor, respectul pentru el este suficient. Dar nici să-l iubim nu e un delict.
Un comentariu:
In primul rand LA MULTI ANI! Foarte frumos mod de a te serba, un gest nobil, chiar, de a imparti unica zi din an a unui om de sarbatoare, de slugareala din partea altora in favoarea ta....gestul referindu se la pur si simplu la intalnirea cu "za vagina", de fapt nici macar nu e o intalnirea reala, fata in fata, ci o relatare a unei carti citite si auzite, numai de tine:)), in cele mai obscure gauri ale internetului.....am zis!
Trimiteți un comentariu